Atunci...
Eram cu ochii-n patru sa vad
de unde izvorasti, amorule,
Iar cand am indraznit sa clipesc, de obosita,
erai in fata mea
Stateam si ascultam lumina din ochii tai inchisi
Si respiram tacerea ce te impresura
Erai nimicul miscator care-mi curegea prin vene
Cand la lumina lunii
Inca umblau degete pe gatul meu.
Iar azi?
Un freamat in lumina calda a zorilor de ieri
Asta esti tu,
Erai apus, dar n-ai ajuns in noapte si nu ti-am mai privit bolta-nstelata
Tu ai fost foc si ai ars fara lemne
Tu ai fost si te-am pierdut in neant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu